Oglinzi

Sunt flori de tei

Pe poteca din parc.

Sunt banci putrede

Trecute de timp.

Timpul trece si peste ele..

Si ca si oamenii,

In fiecare dimineata,

Si'aduc aminte de suflete.

Fiecare parc are gard...

Fiecare parc are suflete

Ce ard;

Dar cel mai presus e faptul

Ca fiecare parc,

Are ferestre...

Frumuseti de nespus.

Insa fiecare fereastra

Are cate'o oglina..

Dar mai e si cate una

Suferinda...

Caci sunt oglinzi

Ale sufletului...

Uitare

E doar o fantomă...

Nu sunt eu.

E doar acel suflet

Pe care'l port mere;

E doar o umbra,

O suflare purtată,

O adiere de vînt

Adunata,

Într'un ulcior.

Vreau sa fac vînt

Unui cărucior ;

Sa mă aşez în el

Apoi,

Sa zbor;

Sa mă arunc în mare

De pe o stîncă

Putreda,

În uitare.

Sa mă arunc în gol...

Sa mă avînt în uitare,

Sa pot sa zbor...