O floare uitata,o adiere iertata...

În amintirea florilor de viată,
Azi îmi dedic în suflet gheaţă...
Căci îmi e dor de zilele în care,
Tot ce'mi doream era o sărutare...

Mi'e dor de viata în adevăratul sens,
Mi'e dor sa prin dragostea de picior din mers...
Sa simt din nou ca îmi iau zborul,
Sa simt din nou cum mă apuca dorul...

Si picura uşor,cam fără viaţa,
Cate'o petală'n fiecare dimineaţă,
Cate un vis,cate o inima pierdută,
Cate o nota muzicală sa se ascundă.

Sfios,uşor de nedescris,
Mi'e greu sa'ti fac chiar un cuprins
Sa îţi explic,sa îţi fac comentariu,
Sa îţi descriu uşor fiecare detaliu.

Dar pur si simplu vreau
Sa trăiesc din nou...
Sa simt ca sufletul meu infloreste..
Sa simt ura cum amorteste.

Un camp inalt de lalele sangerii,

Impanzesc ogoarele pustii.

Si sange picura din ale lor petale

Iar inimile se duc usor la vale.

Pica usor,pica ne'ncetat,

Pica nestat.

La apus cerul plange,

Lacrimilor nu le mai ajunge,

O lume intreaga.

Si lumea intreaga e indurerata,

Soarele moare...

Nu va mai fii niciodata.

Se face intuneric...

Peisajul e feeric.

Cerul e rosu

Soarele plange....

Iar din lanuri curge

Sangele uitarii...

Lumea asta a fost ,

De prea mult timp uitata...

Lumea asta a fost,

De mult alungata...

Toamna fiecarui suflet

În toamna fiecărui suflet,

Se afla cate o amintire...

Iar în fiecare an amintirea,

Devine amagire.

În inima fiecărui om ,

Se afla o toamna...

Cate'o suferinţă..

Căci dacă nu suferi cu credinţă,

Nu eşti om.

Nu eşti om dacă nu simţi,

Dacă nu plîngi,

Dacă nu suspini.

Si chiar dacă doare ,

Si nu înţelegi,

Nu te chinui sa negi...

Fiindcă doare si se vede...

Si chiar de n'o zici,

Ei vor înţelege.

Si chiar dacă doare,

Si simţi ca'nebunesti...

Sa nu'ti doreşti

Sa nu mai traiesti.

Nu face greşeli de neiertat,

A căror suferinţi,

Sa plîngă ne'ncetat.

~Singurul lucru pe care îl poţi face pentru tine însuţi atunci cînd eşti rănit,este sa laşi timpul sa vindece rănile...~