Dupa...

Dupa o lunga perioada de vreme,in care sincera sa fiu,am pierdut timpul aiurea incercand a citi fel si fel de carti...ei bine,am gasit in sfarsit o carte buna.O carte cu adevarat buna.O carte pe care,o foarte lunga perioada si anume,atunci cand era "la moda" ,am refuzat sa o citesc.Am ocolit'o,ignorat'o ,zi'i cum vrei tu,in ciudat faptului ca multa lume mi'o recomandase.Cu anii nu am mai auzit de ea,nici de autorul ei(care pana si azi,dupa ce i'am luat la cunostiinta opera,imi este total necunoscut).Intamplator insa am primit'o in dar de la o anume persoana,care,a incercat(scuzati'mi expresia)"sa'mi bage pe gat" ,cartea repsectiva, cu ceva ani in urma.
M'a bufnit rasul.Imaginati'va ca s'a uitat piezist la mine.(si v'as ruga sa ma iertati pentru faptul ca nu folosesc cratima,am ceva personal cu ea,daca ar fi pusa strategic pe tastatura...ei bine,poate atunci as folosi'o).

Dupa atata timp tot se tinea de capul meu sa o citesc.Si am citit'o in numele lui ...cine vreti voi!Si am ramas traumatizata.Nu adevaratul sens al cuvantului....fereste!Dar am ramas profund impresionata.(stia el ce stia!).

Ei bine,cred ca deja te'am plictisit si te intrebi despre ce carte vorbesc.Ma refer la "Memoriile unei gheise".E o poveste fascinanta relatata intr'un mod si mai fascinant.Tin sa mentionez ca e un roman de in jur de 500 de pagini si am citit'o intr'o zi.Pur si simplu s'a lipit de mine.Iar pentru cei ce nu au citit cartea...o "gheisa" nu e o prostituata,asa ca nu iti imagina ca sunt cine stie ce scene in roman.E povestea unei fetite care a reusit in viata.E povestea unei femei ,a unei femei asa cum urmeaza sa fiu eu,asa cum esti tu,asa cum suntem toate(ei bine,poate nu esti femeie,atunci e discutabil).
E o poveste despre putere,iubire,suferinta,rafinament si disciplina ,introdusa intr'o cultura plina de farmec,exotism si traditii,insa fara tabuuri.M'a socat povestea in sine,fiindca in foarte multe puncte,simteam ca ma identific cu personajul din roman si sincera sa fiu ,cred ca multe am face'o.Trairile sunt atat de intense ,de explicite si de diferite unele de altele,incat se creaza o cromatica a sentimentelor si a comportamentelor inegalabila,in care oricine se poate regasi intr'o anumita masura.
Opera este un blidungsroman fantastic construit.Eu una sincer,la finalul romanului,ma simteam ca si cand traisem o viata ....

Ei bine,evit a face un rezumat,pentru ca vreau ca cei ce nu au citit romanul,sa o faca.Nu am sa stau pe capul nimanui,asa cum mi s'a intamplat mie.Insa e ceva superb...am citit o multitudine de alte romane,mai ales din gen,dar niciodata nu am fost atat de patrunsa.Pe mine una m'a marcat.

3 Puncte de suspensie"Tigari Negre"

Nu este nimic personal...nimic scris de mine in acest articol,ci doar...un text,as putea spune demential in cel mai adevarat sens al cuvantului.Sincera sa fiu,l'am gasit pe deviantART,l'am accesat dintr'o eroare...Ironia face ca ,am fost impresionata de accesta.

Nu pot spune exact cui apartine...fiindca persoana respectiva nu si'a dat numele adevarat pe site.Il pun aici,pe blog...fiindca mie una imi place in mod special.Undeva ...intr'o discutie legata de text,autoarea declara faptul ca "e din a treia mea carte".hm...mi'as dori ca ..micii sciitori ai acestei tari sa fie..ceva mai "promovati".
Iar de aici incepe textul:


"N-am stiut niciodata cum sa iubesc oamenii desi era printre singurele lucruri care-mi placeau. Prea mult.. prea putin.. prea atasat, prea detasat, prea in scarba, prea cu atentie, prea in inertie, prea posesiv, prea.. prea.. prea......
Genul de persoane ca mine care vor dar nu reusesc. D-asta mi-era atat de teama de ce se va intampla cu Taslim. Nu avea sa ma iubeasca.
~N-am stiut niciodata cum sa iubesc oamenii~
Doua puncte de suspensie.. erau de pe vremea cand deschideam geamul noaptea doar ca sa aud cum se sting felinarele. Nu denigrez fericirea, dar nu o vad. Existacred, un cuvant somptuos pentru conditia oamenilor ca mine, care isi pun chiar problema simtirii celor 2 puncte de suspensie fericie, dar care... nu mai pot. Sau mai rau.. n-au putut niciodata.
Totul se bazeaza astfel pe concesii, pe limite, obligatii si aer uscat. De aceea fanaticii se sperie de nebunii, extravagante si ciudatenii anarhice, iar noi... noi ne speriem de ei, pentru simplul motiv al posibilitatii contestarii existentei noastre.
Nu am stiut niciodata cum sa iubesc oamenii. Nu asa cum trebuia.. si Esmian suferea de aceeasi incapabilitate, insa el o ascundea al dracului de bine sub o crusta sangeranda. Avea respectul meu pentru asta.
Apocalipsele se insira pe o sfoara mancata.. un fel de lame de ras gaurite sa arate asmenea unor casute.. Casute de toleranta,, casute de scarba.. O scarba minumentalam Slavita, Sarutata ca un fel de zeitate incomprehensibila.
Doua puncte de suspensie.. si putina ignoranta. Doua puncte de suspensie fac atunci 21 de grame de esecuri pentru amor, pentru filosofie, pentru constiinta,pentru agonie si pentru gandire.
Asta e crud, Dar de un crud pur, un sublim al eterelor."


Am sa'i fac reclama tipei si am sa va comunic faptul ca gasiti mai multe la http://gutuiefiarta.deviantart.com/gallery/#my-texts :D

A fost odata

Dacă ti'as spune cate ceva despre mine...ti'as spune ca nu ma mai cunoşti.Ti'as spune ca nici nu vreau sa mă cunoşti.Sunt conştientă ca sunt doar o adolescentă,un om în creare...De aceea poate mă mai schimb.Si m'am schimbat.Vreau sa fiu ca nimeni altcineva...si nu am sa fac ceva teribilist pentru asta,asa cum fac toti de vîrstă mea ,ci am sa fac contrariul.Am sa fiu ceva...simplu.Prefer sa fiu ceva simplu.Am renunţat la ...renumitul HI5...mă scîrbeste...tipare peste tipare...tipe "gothice" care'n realitate numai gothice sunt...emoisti peste emoisti ....sau...wannabe'uri..2-3 roackeri.e..oo vai...si ce am uitat...manelarii...acum sinceri...toţi la un loc,unii peste alţii,sau mai bine zis unii ca alţii...avînd în vedere ca toate pozele lor sunt la fel,si daa,la fel de penibile.Am renunţat la orice chestie în genul acestui site.Fiindcă mă plictiseste,scarbeste si asa mai departe.
Singurele site'uri de care tin sunt blogul si deviantart.Acum sincer,deviantart are nevoie si el de o selecţie severă!E intradevar un site pentru arta,arta fotografica si digitală...însă 50% care ajung pe el ajung din greşeală sau îl confunda cu hi5,myspace sau altele.Acum cîteva zile mi'am făcut cont pe myspace.Mi s'a tot spus c'ar fii ceva mai... răsărit....dimptriva.Deci..in concluzie...nu voi voi mai "călca" pe domeniile acestor siteuri...sunt nişte terenuri arabile pline de balarii!
Ideea în ansamblu a acestui articol e faptul ca ..m'am schimbat...si dacă pana acum am mai trecut cu vederea anumite..chestii,de azi nu le voi mai trece.Nu voi mai permite absolut nimic...Nu accept nesimtirea,tupeul (ala de taran),tiparul ..si multe altele.Asa ca sa nu credeti ca imi sunteti prea prieteni,amici,etc înainte sa va asigur eu de acest fapt...fiindcă mi s'a cam umplut paharul:)M'am saturat sa mi se ceara commenturi pe hi5 en-gross ca sa vada poporu cat de populara e ea...ca deh...suntem "prietene"...si nesimtiri de genul asta.Deci...

Oglinzi

Sunt flori de tei

Pe poteca din parc.

Sunt banci putrede

Trecute de timp.

Timpul trece si peste ele..

Si ca si oamenii,

In fiecare dimineata,

Si'aduc aminte de suflete.

Fiecare parc are gard...

Fiecare parc are suflete

Ce ard;

Dar cel mai presus e faptul

Ca fiecare parc,

Are ferestre...

Frumuseti de nespus.

Insa fiecare fereastra

Are cate'o oglina..

Dar mai e si cate una

Suferinda...

Caci sunt oglinzi

Ale sufletului...

Uitare

E doar o fantomă...

Nu sunt eu.

E doar acel suflet

Pe care'l port mere;

E doar o umbra,

O suflare purtată,

O adiere de vînt

Adunata,

Într'un ulcior.

Vreau sa fac vînt

Unui cărucior ;

Sa mă aşez în el

Apoi,

Sa zbor;

Sa mă arunc în mare

De pe o stîncă

Putreda,

În uitare.

Sa mă arunc în gol...

Sa mă avînt în uitare,

Sa pot sa zbor...

O floare uitata,o adiere iertata...

În amintirea florilor de viată,
Azi îmi dedic în suflet gheaţă...
Căci îmi e dor de zilele în care,
Tot ce'mi doream era o sărutare...

Mi'e dor de viata în adevăratul sens,
Mi'e dor sa prin dragostea de picior din mers...
Sa simt din nou ca îmi iau zborul,
Sa simt din nou cum mă apuca dorul...

Si picura uşor,cam fără viaţa,
Cate'o petală'n fiecare dimineaţă,
Cate un vis,cate o inima pierdută,
Cate o nota muzicală sa se ascundă.

Sfios,uşor de nedescris,
Mi'e greu sa'ti fac chiar un cuprins
Sa îţi explic,sa îţi fac comentariu,
Sa îţi descriu uşor fiecare detaliu.

Dar pur si simplu vreau
Sa trăiesc din nou...
Sa simt ca sufletul meu infloreste..
Sa simt ura cum amorteste.

Un camp inalt de lalele sangerii,

Impanzesc ogoarele pustii.

Si sange picura din ale lor petale

Iar inimile se duc usor la vale.

Pica usor,pica ne'ncetat,

Pica nestat.

La apus cerul plange,

Lacrimilor nu le mai ajunge,

O lume intreaga.

Si lumea intreaga e indurerata,

Soarele moare...

Nu va mai fii niciodata.

Se face intuneric...

Peisajul e feeric.

Cerul e rosu

Soarele plange....

Iar din lanuri curge

Sangele uitarii...

Lumea asta a fost ,

De prea mult timp uitata...

Lumea asta a fost,

De mult alungata...

Toamna fiecarui suflet

În toamna fiecărui suflet,

Se afla cate o amintire...

Iar în fiecare an amintirea,

Devine amagire.

În inima fiecărui om ,

Se afla o toamna...

Cate'o suferinţă..

Căci dacă nu suferi cu credinţă,

Nu eşti om.

Nu eşti om dacă nu simţi,

Dacă nu plîngi,

Dacă nu suspini.

Si chiar dacă doare ,

Si nu înţelegi,

Nu te chinui sa negi...

Fiindcă doare si se vede...

Si chiar de n'o zici,

Ei vor înţelege.

Si chiar dacă doare,

Si simţi ca'nebunesti...

Sa nu'ti doreşti

Sa nu mai traiesti.

Nu face greşeli de neiertat,

A căror suferinţi,

Sa plîngă ne'ncetat.

~Singurul lucru pe care îl poţi face pentru tine însuţi atunci cînd eşti rănit,este sa laşi timpul sa vindece rănile...~

Pierduta

pierduta intr'o lume pe care nu o cunosc...fac lucruri care n'am habar ce semnifica...insa ma gandesc de trei ori inainte sa le fac;stii ce e culmea?ca din astea 3 ori ...cat ma gandesc...nu ma gandesc nici macar odata si la urmari.sunt un om ale carui principii plutesc in aer.sunt un copil;desii vreau sa neg asta...si incerc sa fiu cat mai matura...nu'ti propui tu sa te maturizezi..vine de la sine.Revenind la mine..nu stiu ce sa'ti mai zic...adica...asta sunt eu...nici eu nu ma cunosc pe mine...probabil ca pierd prea mult timp incercand sa'i cunosc pe altii...incat am uitat sa ma cunosc pe mine.incerc sa imi fac o imagine...dar cine este defapt ea?!ea...ea este ...o tipa...care sa crede destul de matura ca sa inceapa a pasii prin viata...pasionata de muzica...de arta..poezie.se imbraca cum crede ca simte...dar defapt...ce simte?!se trezeste de dimineata...in fine...la ea dimineata inseamna ora 10-11...se imbraca...se macheaza...isi acopera fata groaznica pe care o are atunci cand se trezeste...si pleaca la scoala...locul ala...unde ea crede ca are prieteni..si ca exista pers care o accepta asa cum e...insa cum ar putea ceilalti sa o accepte asa cum e...cand nici ea nu se accepta asa cum e?!mi'ar placea sa aiba intr'o zi curajul sa vina la scoala asa cum e ea..nefardata...imbracata intr'un tricou larga...negru..o pereche de blugi uzati si ceva in picioare..putin conteaza ce...n'ar trbuii sa o intereseaza ce e pe ea...nu s'a saturat sa incerce sa para cine nu e?!cn e ea?un copil prost!Chipul ei are multe fete...persoana ei are multe pesonalitati...are multe feluri de a fii..insa niciunul nu e propriu..nu e real...e intotdeauna unei fete care vrea sa fie mereu alcineva.... Mi'ar placea sa o cunosc pe Ana...pe cea cu "A"mare...nu cu "a"mic si doi de "n"...mi'ar placea sa o vad int'o zi...cum este ea insusi... Asta sunt eu...sau asta eram...sau asta voi fii...sau poate ca asta nu am fost niciodata...orcum...asa cum toti o stiti...nici ea nu se cunoaste pe sine....

Castel

Castelul putred de batran,e bantuit de viata...

Si de'ai privit acum spre el,inima ti'o ingheata.

Prin stinghiile subrede si coridoarele de piatra,

Vantul e singurul care mai e in viata.

Turnul care era candva plin de verdeata,

Acum lasa amintirea florilor din gheata.

Arata glacial intr'un sens morbid,

Si cu toate astea,de secol privit.

Cand din cer se cern lacrimi,

Turnurile'i umede strapunge parca inimi...

Iar pana jos,pe coridoarele descoperite,

Se fac picaturi de sange prapadite.

In jurul marelui castel,

Imaginea'i feerica,

Dar nu'ti imaginezi de fel..

Ai innebunii de frica...

Castelul se contopeste cu cerul,

Se asterne usor misterul,

Liniile castelulu dispar,

Suflete ranite se intorc iar.

Singele din ceruri picura,

Se fac cat un lac,

Iar sufletele ranite tac.

Sangele sufletelor aflate'n agonie...

Au zamistlit un soare din mainie...

Mai rosu decat sangele,

Mai aspru ca o rana,

Se ridica pe cer...

Se ridica de dupa castel..

Lumina apare,

Ploaia dispare..

Castelul e'ntristat..

E din nou trist...si uitat.