sâmbătă, martie 22, 2008

O floare uitata,o adiere iertata...

În amintirea florilor de viată,
Azi îmi dedic în suflet gheaţă...
Căci îmi e dor de zilele în care,
Tot ce'mi doream era o sărutare...

Mi'e dor de viata în adevăratul sens,
Mi'e dor sa prin dragostea de picior din mers...
Sa simt din nou ca îmi iau zborul,
Sa simt din nou cum apuca dorul...

Si picura uşor,cam fără viaţa,
Cate'o petală'n fiecare dimineaţă,
Cate un vis,cate o inima pierdută,
Cate o nota muzicală sa se ascundă.

Sfios,uşor de nedescris,
Mi'e greu sa'ti fac chiar un cuprins
Sa îţi explic,sa îţi fac comentariu,
Sa îţi descriu uşor fiecare detaliu.

Dar pur si simplu vreau
Sa trăiesc din nou...
Sa simt ca sufletul meu infloreste..
Sa simt ura cum amorteste.

Niciun comentariu: