O floare uitata,o adiere iertata...

În amintirea florilor de viată,
Azi îmi dedic în suflet gheaţă...
Căci îmi e dor de zilele în care,
Tot ce'mi doream era o sărutare...

Mi'e dor de viata în adevăratul sens,
Mi'e dor sa prin dragostea de picior din mers...
Sa simt din nou ca îmi iau zborul,
Sa simt din nou cum mă apuca dorul...

Si picura uşor,cam fără viaţa,
Cate'o petală'n fiecare dimineaţă,
Cate un vis,cate o inima pierdută,
Cate o nota muzicală sa se ascundă.

Sfios,uşor de nedescris,
Mi'e greu sa'ti fac chiar un cuprins
Sa îţi explic,sa îţi fac comentariu,
Sa îţi descriu uşor fiecare detaliu.

Dar pur si simplu vreau
Sa trăiesc din nou...
Sa simt ca sufletul meu infloreste..
Sa simt ura cum amorteste.

Un camp inalt de lalele sangerii,

Impanzesc ogoarele pustii.

Si sange picura din ale lor petale

Iar inimile se duc usor la vale.

Pica usor,pica ne'ncetat,

Pica nestat.

La apus cerul plange,

Lacrimilor nu le mai ajunge,

O lume intreaga.

Si lumea intreaga e indurerata,

Soarele moare...

Nu va mai fii niciodata.

Se face intuneric...

Peisajul e feeric.

Cerul e rosu

Soarele plange....

Iar din lanuri curge

Sangele uitarii...

Lumea asta a fost ,

De prea mult timp uitata...

Lumea asta a fost,

De mult alungata...

Toamna fiecarui suflet

În toamna fiecărui suflet,

Se afla cate o amintire...

Iar în fiecare an amintirea,

Devine amagire.

În inima fiecărui om ,

Se afla o toamna...

Cate'o suferinţă..

Căci dacă nu suferi cu credinţă,

Nu eşti om.

Nu eşti om dacă nu simţi,

Dacă nu plîngi,

Dacă nu suspini.

Si chiar dacă doare ,

Si nu înţelegi,

Nu te chinui sa negi...

Fiindcă doare si se vede...

Si chiar de n'o zici,

Ei vor înţelege.

Si chiar dacă doare,

Si simţi ca'nebunesti...

Sa nu'ti doreşti

Sa nu mai traiesti.

Nu face greşeli de neiertat,

A căror suferinţi,

Sa plîngă ne'ncetat.

~Singurul lucru pe care îl poţi face pentru tine însuţi atunci cînd eşti rănit,este sa laşi timpul sa vindece rănile...~

Pierduta

pierduta intr'o lume pe care nu o cunosc...fac lucruri care n'am habar ce semnifica...insa ma gandesc de trei ori inainte sa le fac;stii ce e culmea?ca din astea 3 ori ...cat ma gandesc...nu ma gandesc nici macar odata si la urmari.sunt un om ale carui principii plutesc in aer.sunt un copil;desii vreau sa neg asta...si incerc sa fiu cat mai matura...nu'ti propui tu sa te maturizezi..vine de la sine.Revenind la mine..nu stiu ce sa'ti mai zic...adica...asta sunt eu...nici eu nu ma cunosc pe mine...probabil ca pierd prea mult timp incercand sa'i cunosc pe altii...incat am uitat sa ma cunosc pe mine.incerc sa imi fac o imagine...dar cine este defapt ea?!ea...ea este ...o tipa...care sa crede destul de matura ca sa inceapa a pasii prin viata...pasionata de muzica...de arta..poezie.se imbraca cum crede ca simte...dar defapt...ce simte?!se trezeste de dimineata...in fine...la ea dimineata inseamna ora 10-11...se imbraca...se macheaza...isi acopera fata groaznica pe care o are atunci cand se trezeste...si pleaca la scoala...locul ala...unde ea crede ca are prieteni..si ca exista pers care o accepta asa cum e...insa cum ar putea ceilalti sa o accepte asa cum e...cand nici ea nu se accepta asa cum e?!mi'ar placea sa aiba intr'o zi curajul sa vina la scoala asa cum e ea..nefardata...imbracata intr'un tricou larga...negru..o pereche de blugi uzati si ceva in picioare..putin conteaza ce...n'ar trbuii sa o intereseaza ce e pe ea...nu s'a saturat sa incerce sa para cine nu e?!cn e ea?un copil prost!Chipul ei are multe fete...persoana ei are multe pesonalitati...are multe feluri de a fii..insa niciunul nu e propriu..nu e real...e intotdeauna unei fete care vrea sa fie mereu alcineva.... Mi'ar placea sa o cunosc pe Ana...pe cea cu "A"mare...nu cu "a"mic si doi de "n"...mi'ar placea sa o vad int'o zi...cum este ea insusi... Asta sunt eu...sau asta eram...sau asta voi fii...sau poate ca asta nu am fost niciodata...orcum...asa cum toti o stiti...nici ea nu se cunoaste pe sine....

Castel

Castelul putred de batran,e bantuit de viata...

Si de'ai privit acum spre el,inima ti'o ingheata.

Prin stinghiile subrede si coridoarele de piatra,

Vantul e singurul care mai e in viata.

Turnul care era candva plin de verdeata,

Acum lasa amintirea florilor din gheata.

Arata glacial intr'un sens morbid,

Si cu toate astea,de secol privit.

Cand din cer se cern lacrimi,

Turnurile'i umede strapunge parca inimi...

Iar pana jos,pe coridoarele descoperite,

Se fac picaturi de sange prapadite.

In jurul marelui castel,

Imaginea'i feerica,

Dar nu'ti imaginezi de fel..

Ai innebunii de frica...

Castelul se contopeste cu cerul,

Se asterne usor misterul,

Liniile castelulu dispar,

Suflete ranite se intorc iar.

Singele din ceruri picura,

Se fac cat un lac,

Iar sufletele ranite tac.

Sangele sufletelor aflate'n agonie...

Au zamistlit un soare din mainie...

Mai rosu decat sangele,

Mai aspru ca o rana,

Se ridica pe cer...

Se ridica de dupa castel..

Lumina apare,

Ploaia dispare..

Castelul e'ntristat..

E din nou trist...si uitat.

Credinta

Atunci cînd raţiunea întrece simţirea,credinţa dispare.Ti'ai pierdut credinţa...eu n'am avut'o niciodată.Si nu te mai închini...ştii tu...lucrul ăla pe care ne puneau bunicii sa'l facem cînd suntem mici.E prea mult...prea mult de suferit,prea mult de suportat,prea multe lucruri destrămate fără rost...Sa cred?Unde e Dumnezeu atunci cînd eu mor pe dinauntru iar pe dinafară se uita toţi la mine sa se întreabă ce am?
Compania credincioşilor te inebuneste...Par nişte proşti creduli care trăiesc intr'o lume paralelă cu a ta..iar exclamatia "Dumnezeule"...are doar valoarea unei exclamatii...echivalent cu ceea ce ai fi putut zice "La dracu!".
La urma urmei..la ce nevoie sa nu existe rău?Căci pentru o lume raţionala e nevoie de echilibru...Nu exista bine fără rău si nici rău fără bine...Omul nu e făcut din"bine",omul e făcut din "viaţa",iar viaţa înseamnă echilibru...
Credinţa mea?N'am avut'o nici măcar atunci cînd eram copil,eram mult prea ocupată sa mă joc!Nu am nevoie sa cred în ceva pentru a fii om.Credinţa aduce doar dezamăgire,iar în momentul în care eşti dezamăgit de tine însuţi ,nu ai suporta o alta dezamăgire ...ar fii prea mult pentru un OM!