Creatie

De te crezi arheolog,sapa.

Cauta si mie'n groapa,

Visele de mult uitate,

Gandurile alungate,

De tristeti nenumarate.

Vreau sa am si amintiri...

Amintirile pierdute,

Si de nimeni revazute...

Si vreau multe.

Dar cel mai mult,te vreau pe tine.

Si asta vreau,

Sa o tii minte.

Sti bine ca sunt egoista,

Dar..cu toate...

Viata'mi e trista...

Eu nu mai stiu ce'nseamna bine

Am inceput sa uit de mine..

Am inceput sa uit de toti,de toate...

Asa ca...vreau

Sa am sub brad o deviatie

Creatie.

imi vreau visele'napoi,

Amintirile desarte,

Inimile'ndepartate.

Si ploua...

Stau linistita si scriu si compun,

Linistea'mi invaluie inima,

Incepe sa ploua..se'aude ceva..

Si nu mai stiu nimic sa spun.

Si lacrimi din cer se strecoara,

Iar linistea ma doboara,

Ma face sa tresar,mai rau ca prima oara.

Si ploua tot mai tare,

Si linistea dispare,

Si sufletu'mi suspina,

Asteapta alinare.

Si'asteapta...si nu vine..

O vai...tu suflet prost,

De ce'l astepti sa'nvie..

E dus...si nu mai vine,

Va putrezi'n uitare,

Va sta'n tarana vesinca,

De'a pururi alinare.

Si stiu ca ploua,

Ca ploua si la el,

Ca cimitiru'i umed..

Ca e plin de mister.

Dar ploua...si suspina,

Iar eu l'astept sa vina....

Dar el e'n cavou uitat de lume..

Nestatornic vis,

Pierdut in paradis...

Cuvinte fara rost

Un desert de soapte,

Pierdute'n neagra noapte

Imi aduc aminte,

De multe cuvinte...

Spuse fara rost.

Sentimente sterse

Cu guma de sters,

Cuvinte alese,

Spuse fara rost.

Nu am inteles

De ce spui mereu...

Ganduri sihastre...

Vorbe mult prea aspre..

Cuvinte fara rost.

Nu inteleg rostul,

Nu vad folosul...

De ce minti aiurea

Cuvinte fara rost.

Repet aiurea,

Fara inteles,

Acelasi vers.

Prea superficial,

Mult prea natural,

Mult prea omenesc.

Nu pot sa deslusesc,

De ce faci asta...

De ce gandesti asa...

De ce gandesti cu mintea..

De ce nu nu incerci sa simti...

Sa citesti cu inima...

Sa te lasi cuprins,

De'acest vas cuprin..

Suvinte fara rost.

Chin

Durerea e un lucru firesc..

Dragostea...e ceva...ceva omenesc.

Însă a spera e la fel de nebunesc,

Ca a crede în ceva la fel de nebunesc,

Ca...sinuciderea..ca ura,neîncrederea....

Cu toate acestea,nimic nu întrece durerea.

Durerea e ceva de neclintit..

Despre care nu prea ai de povestit.

E ca si cînd inima ti s'ar face în ceva metal.

E ca si cînd te'ai pierde în neant..

E ca atunci cînd cazi într'un abis...

E pur si simplu...ceva de nedescris

Chiar daca,multi despre ea au scris..

Încercînd a'i desluşii efemerele taine...

Efemerele vise....niciodata atinse...

Dar stii prea bine,.ca nu vei descoperii,

Si ştii prea bine,ca mereu un chin va fii.

Goth

Cand te voi saruta..

Buzele ti le voi musca...

Sa'ti simt sangele prelingandu'se..

Pe buzele mele.

Iar in acel moment,

Voi vrea sa te omor..

Sa ramai pentru totdeauna

Al meu iubitor.

Iar cand sufletul meu intunecat,

Spre iad va fii plecat,

O sa vreau sa ne intalnim...

Din nou sa ne iubim,

Din nou sa te sarut,

Din nou sa te musc..

Voi vrea din nou sa te omor..

Dar imi voi da seama,

Ca esti deja mort..

"People die,but real love is forever..."

Apus...

Un suflet plînge al cerului sfîrşit,

Păsările se tem...Căci din nou ..a sosit.

Linia orizontului începe sa dispară,

Cerul si pămîntul se unesc la fel ca odinioară,

Cerul ia uşor culoarea pămîntie,

Culoarea pămîntului devine aramie.

Si ca o ceaţă groasă se lasă,un val de negreala,

Si o ceată ne sufoca din nou sufletele..ca odinioară.

Pulbere de aur s'arunca din nou pe cer,

Si umple lumea toata,o învăluie'n mister.

E un mister funebru,tainic si totuşi tandru,

Ceva frumos ,tainic si dureros totodată,

Ca un frumos trandafir roşu...cu spini înfricoşători,

Dar pentru care te laşi dinadins înţepata.

O bucata de cascaval sta pe cer aruncată,

Nu mai e intreaga..e jumate...e fost muşcata.

S'a dus valul de ceaţă,s'a dus agitaţia,

Totul pare neclintit acum,si domneşte inanitia.

Soarele s'a scunfundat de mult in mare...

Soarele nu mai e de mult timp soare,

Soarele domneşte acum in alt cuprins,

Soarele se duce doar la pagina ce o deschizi.

Cenusa

Pe'o piatra funerară,

Se ofileşte un trandafir.

Cenuşa neagră a unui suflet,oboseşte.

Îi e greu sa tot privească...trandafiri...

Ofilindu'se...

Iar ea,trăind mereu...etern,

Avînd un vis efemer....

Îşi doreşte si ea,sa moara,

Măcar odată,

Sa simtă moartea;n inima insamantata,

Sa vadă cu e...sa nu fii,

Sa nu'i mai vezi plangand,

Pe cei vii.

Eu

Am inceput sa ma cunosc pe mine,
Sa cunosc ce este bine...
Sunt copil prost,neinteles,rebel,
Si nu vreau sa te ascult de fel.

Si daca stau acum,si plang si suspin,
Fii sigur ca peste un minut imi revin,
Ca zambesc din nou,sunt vesela si rad,
Iar peste un minut,din nou plangand...

Asa sunt eu,
Asa am fost mereu...
Suflet pribeag,neinteles de fel,
Inima pierduta ce sufera'n pustiu,
Asteptand salvare de la clopotel.

Asa sunt eu...
Asa voi fii mereu,
Copil matur,cu ganduri si vointa
Cu vise'mpiedicate doar de neputinta.

Nu pot sa fac nimic,
Nici vise sa'mplinesc,
Dar stiu ca intr'o zi am sa reusesc.

Asa sunt eu,
Asa sunt mereu...
Sunt mica ,impiedicata de neputinta,
Dar sa trec peste toti,am vointa.

Inger

O licarire de stea,

Un fulg de nea,

Un inger pustiit,

De viata ofilit.

Si o suflare rece,

Prin tot trupul ma petrece...

Mi'e greu sa inteleg cu gandul,

Ceva ce strabate doar vantul,

Iar acel ceva...e chiar inima mea...

Inima de inger din rai alungat,

Inima de inger desfranat.

Un inger pierdut,de la rai abatut,

Inger pustiu ,negru

Inger cu suflet funebru.

Umbra de abis

Spre umbra sumburului abis,

E cale'atat de lunga,

Incat,e ceva de nedecris,

Ca cineva s'o ajunga.

Acolo'i frig,e intuneric,

Inima ti'o ingheata,

Si soarbe sufletul temeinic

Lasand fara de viata.

Nemarginita'n timp senin,

Ca fulgul isi ia zborul,

Si'o vezi aici...o vezi acolo..

Si'necpi sa te crezi senil.

Singura nebuna'i viata,

Umbra asta nemernica,

De abis,temeinica,

Ce inghite amintirile..

Si soarbe usor sufletele...

Toamna

E toamna

Si ploua.

E o ploaie rece,

O ploaie fara suflet...

A sufletului fobie,

Pentru a-ti ingheta suflarea.

Vizavii de sufletul meu

E o padure de fag...

Intunecata ca un cimitir

Chelita de amintiri.

Si e toamna...

Si ploua.

Si e o ploaie rece,

In padure.

Imi aduce aminte,

De morminte.

De linistea oarba

Din cimitir,

Ce soarbe din tine

Sufletul.

E asa de intunecata...

De gri...

Ca viata...

E atat de greu sa traiesti,

Din ceva ce ce nu iubesti.

Si e toamna

Si ploua...

Sufletul meu tipa...

Padurea sadita in sufletul meu...a murit

Durere...

In viata....totul se rezuma la durere...Defapt..a traii inseamna a suferii.Durerea este cel mai profund sentiment...Tot ceea cea faci faci pentru a simtii acest sentiment ....faptul ca iubesti...o faci pentru a simtii aceasta durere...Defapt...dragostea este o eterna amagire .

Atunci cand iubim,e inceputul...dar nu exista secunda in care sa nu ne gandim la sfarsit..la crunta despartire..fiindca nimic nu e etern.Nu exista eternitate....Totul are un inceput...si din pacate...un sfarsit....Asa cum din tarana ne nastem ,tarana murim...ca din tarana noastra sa apara alte si alte vieti care sa se faca la randul lor tarana....asa si dragostea...din nimic se naste...pentru nimic iubim ...ca-ntrun final nimicul sa se transforme in ceva maret...in durere...

Suntem defapt niste suflete probege....intr-o lume gri,fara culoare,si fara rost.Nimic nu are rost...N-are rost sa iubim..pentru ca vom suferii...,n-are rost sa cream ceva,pentru ca se va darama,nu are rost sa daramam ceva pentru ca se va contruii la loc,ca acel ceva,sa fie la randul lui daramat.....

Tot ceea ce facem facem pentru a-i multumii pe cei din jur.Si opentru ce?!Cu ce te ajuta?Pe moment vei fii apreciat..ca apoi sa se sfarseasca...pentru ca...nu exista "totdeauna"..nu exista"infinit".Totdeauna nu exista...Dumnezeu nu exista..Viata de apoi nu exista..Si pentru ce ,prostilor?Pentru ce va chinuiti atat?Stii...cand vad atata chin pentru nimic...imi vine un gusr amar ...e de-a dreptul infiorator....de-a dreptul..dureros.Eu una am suferit atat de mult...din nimic...incat...am inceput sa iubesc sentimentul asta.Si asa am inceput sa inteleg.

Cand vei suferii si u indeajuns..vei intelege ce e viata.Daca tu crezi ca tot ceea ce faci...faci cu un scop...si ca esti cuminte pentru ca vei ajunge in "rai"...esti un copil prost...ceea ce e din nou dureros.Religia e un joc idiot...o prostie...ca si joaca cu "mos craciun" a copiilor...numai ca tampenia asta se intampla la scara mai mare...Nu-ti cer sa intelegi ce zic eu aici...ci sa experimentezi.Asa vei intelege totul...Asa ne descoperim.Nu-ti fie frica...copil mic si credul,caci daca ar fii existat Dumnezeu ,nu te-ar fii salvar el de la suferinta...de la durere...si te-ai fii salvat tot tu...singur...Elibereaza-te de sentimentele aparente,si incearca sa primesti in sufletul tau durerea.Astfel lumea ta va fii mai buna.

"Mai bine rege in iad,decat scav in rai"(Pentru cei care cred)

Vis...

Nu stiu ce se intampla cu mine...am inceput sa ma gandesc la cat de neagra e noaptea...a-nceput sa ploua.Nemilosul intuneric al noptii nesfarsite ,e acum,sufocat de o patura fumurie si umeda a ploii. Ies afara,in ploaie.intunericul incepe sa-mi intre in suflet.simt cum inima mea prinde alta culoare.... E atat de uda noaptea .La cativa zeci de metrii de aici se afla o basilica veche ...bantuita.La ora 2 noaptea,se aude cum bate un cliopot.A-nceput sa bata.Sunetul acestui clopot iti incgheata sufletul. am inaintat cativa metrii..nu stiu cati.Am mers in continuare.am intrat in perimetrul curtii basilicii.N-am stiut niciodata ca aici ,se afla un cimitir.sub pamantul pe care stau,se afla cenusa unor suflete pierdute ,irosite-n noapte... A-nceput sa ploua si mai tare.Enoapte,e ceata,e ploaie..o ploaie rece si deasa.eu am decat o rocke subtire..neagra..pe mine....am inchetat. M-am indreptat spre basilica si mai mult,si m-am asezat pe scarile de la intrare.Totul e asa ud! a mai batut odata clopotul,si m-a trecut un fior..mi-a degerat sufketul..Niciodata nu mi-a fost atat de frig,nici cu trupul,nici cu sufletul. La picioarele mele au inceput sa misune o groaza de creaturi mici,urate..negre..si hidoase.Tocmai am observat ca sunt in picioarele goale.fiintele de la picioarele mele au inceput sa ma ciupeasca.pe pamantul negru si noroios au inceput sa rasara pete de sange...terifiata mi-am dat seama ca sunt de la mine...acele chestii ma muscau..si ma durea...dar nu puteam pleca de acolo.Stateam jos,pe scarile basilicii bantuite ,intr-o roche....,in noroi..sunt de-a dreptul ingrozita. Deodata zaresc o raza de lumina ,si reusesc sa ma ridic de acolo..O lumina imi intra in ochi. Nu stiu cum,dar intr-o fractiune de secunda am ajuns in pat.Parca d-abia ma trezisem..dar..eu am stat toata noaptea pe scarile basilicii...Sa fii fost un vis?!nu stiu..parea totusi prea real pt a fii un vis ..parea ca si cum eram pe alta lume.

Inexistent

Salbatica lumina,

A luni-n intuneric

Va straluci o luna...

Dar niciodata vestic
Vesnicie nu exista

E doar o gluma oropsita

O gluma fara rost..

Pentru a amagi un prost.
Dragoste..inventie nenorocita...

De ce ma faci sa sufar daca nu exista?

De ce ma faci sa spun cuvinte fara rost?

crezute intr-adevar numai de un prost!
De ce inima bate fara deincetare

Uneori lasandu-ma fara de suflare?!

De ce?Exista doar un rasp. eminent

Pt ca tot ce exista e defapt INEXISTENT!

Dragoste de intuneric

Apus-au norii de curand,

Apus-a soarele arzand.

Dar focul din mine nu va apune,

Chiar daca,dragostea de intuneric,

Uneori ma rapune.

Ma las cuprinsa,invaluita-n mister.

Ma las pierduta,stand intr-un ungher,

Ungher de lacrimi sufocat temeinic,

Ungher de ura invaluit vesnic.

De ura de neclintit care m-a invaluit,

De ura de nerapus ,caruia m-am supus.

Dar...nu din ura voi muri..

Ci din ura voi traii.

Voi murii din dragoste adanca de-ntuneric.

Voi murii pkangand..norii plangandu-ma pe mine,

Voi murii arzand ,soarele arzand pentru mine.

Sub clar de luna,imi vei auzii vocea cantand,

Sub clar de stele ma vei cauta plangand..

Dar nu ma vei gasii

Decat cand vei murii.

Abis

Abis...


Ma scufund intr-un abis...
Nu stiu de ce ,dar parca e un vis.
Un vis urat ,ce se adanceste
Si o voce care,povesti sopteste.

Povesti soptite..ciudate
Parca dintr-un film de groaza luate.
Cu toate astea abisul s-adanceste
Dar parca nimeni nu mai povesteste.

Candva

Palate de cristal,

Sicrie de metal.

Trandafiri cu sange,

Din inima de inger.

Afara e-ntuneric,

Iar luna bate-n geam,

Mi-e dor de tine dragule,

Pe tine sa te am

Te-am visat az'noapte.

si-am plans in soapte.

Era un sicriu de metal,

Intr-un palat de cristal,

Iar pe sicriu,

trandafiri cu sange

Din inima de inger.

Iar in sicriu era al meu iubit..

Si-am vrut sa mor..necontenit.

Imi doresc sa mor,

Al meu iubitor..

Imi doresc sa nu mai exist..

In neant pururi sa persist...

Afara ceru-i plumburiu,

Iar soarele sangereaza,

Pe cand un inger negru vegheaza,

Asupra-mi suflet sumbru.

Dar sa stii dragule...c-a fost doar un vis...

Un vis adanc,funebu..ceva de nedescris...