Creatie

De te crezi arheolog,sapa.

Cauta si mie'n groapa,

Visele de mult uitate,

Gandurile alungate,

De tristeti nenumarate.

Vreau sa am si amintiri...

Amintirile pierdute,

Si de nimeni revazute...

Si vreau multe.

Dar cel mai mult,te vreau pe tine.

Si asta vreau,

Sa o tii minte.

Sti bine ca sunt egoista,

Dar..cu toate...

Viata'mi e trista...

Eu nu mai stiu ce'nseamna bine

Am inceput sa uit de mine..

Am inceput sa uit de toti,de toate...

Asa ca...vreau

Sa am sub brad o deviatie

Creatie.

imi vreau visele'napoi,

Amintirile desarte,

Inimile'ndepartate.

Si ploua...

Stau linistita si scriu si compun,

Linistea'mi invaluie inima,

Incepe sa ploua..se'aude ceva..

Si nu mai stiu nimic sa spun.

Si lacrimi din cer se strecoara,

Iar linistea ma doboara,

Ma face sa tresar,mai rau ca prima oara.

Si ploua tot mai tare,

Si linistea dispare,

Si sufletu'mi suspina,

Asteapta alinare.

Si'asteapta...si nu vine..

O vai...tu suflet prost,

De ce'l astepti sa'nvie..

E dus...si nu mai vine,

Va putrezi'n uitare,

Va sta'n tarana vesinca,

De'a pururi alinare.

Si stiu ca ploua,

Ca ploua si la el,

Ca cimitiru'i umed..

Ca e plin de mister.

Dar ploua...si suspina,

Iar eu l'astept sa vina....

Dar el e'n cavou uitat de lume..

Nestatornic vis,

Pierdut in paradis...

Cuvinte fara rost

Un desert de soapte,

Pierdute'n neagra noapte

Imi aduc aminte,

De multe cuvinte...

Spuse fara rost.

Sentimente sterse

Cu guma de sters,

Cuvinte alese,

Spuse fara rost.

Nu am inteles

De ce spui mereu...

Ganduri sihastre...

Vorbe mult prea aspre..

Cuvinte fara rost.

Nu inteleg rostul,

Nu vad folosul...

De ce minti aiurea

Cuvinte fara rost.

Repet aiurea,

Fara inteles,

Acelasi vers.

Prea superficial,

Mult prea natural,

Mult prea omenesc.

Nu pot sa deslusesc,

De ce faci asta...

De ce gandesti asa...

De ce gandesti cu mintea..

De ce nu nu incerci sa simti...

Sa citesti cu inima...

Sa te lasi cuprins,

De'acest vas cuprin..

Suvinte fara rost.

Chin

Durerea e un lucru firesc..

Dragostea...e ceva...ceva omenesc.

Însă a spera e la fel de nebunesc,

Ca a crede în ceva la fel de nebunesc,

Ca...sinuciderea..ca ura,neîncrederea....

Cu toate acestea,nimic nu întrece durerea.

Durerea e ceva de neclintit..

Despre care nu prea ai de povestit.

E ca si cînd inima ti s'ar face în ceva metal.

E ca si cînd te'ai pierde în neant..

E ca atunci cînd cazi într'un abis...

E pur si simplu...ceva de nedescris

Chiar daca,multi despre ea au scris..

Încercînd a'i desluşii efemerele taine...

Efemerele vise....niciodata atinse...

Dar stii prea bine,.ca nu vei descoperii,

Si ştii prea bine,ca mereu un chin va fii.

Goth

Cand te voi saruta..

Buzele ti le voi musca...

Sa'ti simt sangele prelingandu'se..

Pe buzele mele.

Iar in acel moment,

Voi vrea sa te omor..

Sa ramai pentru totdeauna

Al meu iubitor.

Iar cand sufletul meu intunecat,

Spre iad va fii plecat,

O sa vreau sa ne intalnim...

Din nou sa ne iubim,

Din nou sa te sarut,

Din nou sa te musc..

Voi vrea din nou sa te omor..

Dar imi voi da seama,

Ca esti deja mort..

"People die,but real love is forever..."

Apus...

Un suflet plînge al cerului sfîrşit,

Păsările se tem...Căci din nou ..a sosit.

Linia orizontului începe sa dispară,

Cerul si pămîntul se unesc la fel ca odinioară,

Cerul ia uşor culoarea pămîntie,

Culoarea pămîntului devine aramie.

Si ca o ceaţă groasă se lasă,un val de negreala,

Si o ceată ne sufoca din nou sufletele..ca odinioară.

Pulbere de aur s'arunca din nou pe cer,

Si umple lumea toata,o învăluie'n mister.

E un mister funebru,tainic si totuşi tandru,

Ceva frumos ,tainic si dureros totodată,

Ca un frumos trandafir roşu...cu spini înfricoşători,

Dar pentru care te laşi dinadins înţepata.

O bucata de cascaval sta pe cer aruncată,

Nu mai e intreaga..e jumate...e fost muşcata.

S'a dus valul de ceaţă,s'a dus agitaţia,

Totul pare neclintit acum,si domneşte inanitia.

Soarele s'a scunfundat de mult in mare...

Soarele nu mai e de mult timp soare,

Soarele domneşte acum in alt cuprins,

Soarele se duce doar la pagina ce o deschizi.

Cenusa

Pe'o piatra funerară,

Se ofileşte un trandafir.

Cenuşa neagră a unui suflet,oboseşte.

Îi e greu sa tot privească...trandafiri...

Ofilindu'se...

Iar ea,trăind mereu...etern,

Avînd un vis efemer....

Îşi doreşte si ea,sa moara,

Măcar odată,

Sa simtă moartea;n inima insamantata,

Sa vadă cu e...sa nu fii,

Sa nu'i mai vezi plangand,

Pe cei vii.

Eu

Am inceput sa ma cunosc pe mine,
Sa cunosc ce este bine...
Sunt copil prost,neinteles,rebel,
Si nu vreau sa te ascult de fel.

Si daca stau acum,si plang si suspin,
Fii sigur ca peste un minut imi revin,
Ca zambesc din nou,sunt vesela si rad,
Iar peste un minut,din nou plangand...

Asa sunt eu,
Asa am fost mereu...
Suflet pribeag,neinteles de fel,
Inima pierduta ce sufera'n pustiu,
Asteptand salvare de la clopotel.

Asa sunt eu...
Asa voi fii mereu,
Copil matur,cu ganduri si vointa
Cu vise'mpiedicate doar de neputinta.

Nu pot sa fac nimic,
Nici vise sa'mplinesc,
Dar stiu ca intr'o zi am sa reusesc.

Asa sunt eu,
Asa sunt mereu...
Sunt mica ,impiedicata de neputinta,
Dar sa trec peste toti,am vointa.

Inger

O licarire de stea,

Un fulg de nea,

Un inger pustiit,

De viata ofilit.

Si o suflare rece,

Prin tot trupul ma petrece...

Mi'e greu sa inteleg cu gandul,

Ceva ce strabate doar vantul,

Iar acel ceva...e chiar inima mea...

Inima de inger din rai alungat,

Inima de inger desfranat.

Un inger pierdut,de la rai abatut,

Inger pustiu ,negru

Inger cu suflet funebru.

Umbra de abis

Spre umbra sumburului abis,

E cale'atat de lunga,

Incat,e ceva de nedecris,

Ca cineva s'o ajunga.

Acolo'i frig,e intuneric,

Inima ti'o ingheata,

Si soarbe sufletul temeinic

Lasand fara de viata.

Nemarginita'n timp senin,

Ca fulgul isi ia zborul,

Si'o vezi aici...o vezi acolo..

Si'necpi sa te crezi senil.

Singura nebuna'i viata,

Umbra asta nemernica,

De abis,temeinica,

Ce inghite amintirile..

Si soarbe usor sufletele...